Skip to content Skip to left sidebar Skip to footer

Contact

Telefon: 0238539328
E-mail: scoalaluciu@yahoo.com

Acasă

 STRUCTURI

1. SCOALA PRIMARA CARAGELE  
ADRESA : SAT CARAGELE COMUNA LUCIU

2. GRADINITA CU PROGRAM NORMAL CARAGELE
ADRESA : SAT CARAGELE COMUNA LUCIU

3. GRADINITA CU PROGRAM NORMAL LUCIU
ADRESA : COMUNA LUCIU

Scurt Istoric

Sapaturile arheologice atesta ca zona actuala a comunei Luciu a fost locuita înca din epoca bronzului (2000-1200 î.Hr., sfârsitul neoliticului, începutul epocii bronzului), primele asezari fiind identificate pe locul actualului sat Caragele. Obiectele de silex, ceramica si bronz descoperite în zona sunt atribuite culturii Gumelnita. De asemenea, în zona satului Caragele, istoricii au identificat o necropola ce ar apartine secolelor II – V d. Hr., iar în zona actualului sat Luciu au fost scoase la suprafata urme ale culturii Carpice. Obiectele de ceramica daco-romana descoperite în zona confirma, de altfel, teoria specialistilor.

Documentele de arhiva consemneaza, la începutul sec. XVIII, existenta unei însiruiri de târle (târlasi), de-a lungul soselei de astazi, mai precis pe traseul Caragele – Luciu – Largu. Târlasii erau pastori munteni care îsi organizau stânele în mici grupuri, relativ izolate, în apropierea drumului oilor (al transhumantei). Se pare  ca în jurul anului 1755, mosierul Cristache Chirculescu a grupat serbii din zona Târlesti lânga conacul sau, astfel luând fiinta satul. în 1860 mosia trece în proprietatea lui Alexandru Nicolescu, pentru ca, treizeci de ani mai târziu, în 1891, aceasta sa fie vânduta mosierului si cunoscutului om politic Alexandru Marghiloman.

Citește mai departe

Organigrama 2015 – 2016

[vc_row][vc_column][vc_gallery type=”image_grid” images=”6228″ img_size=”large”][/vc_column][/vc_row]

Organigrama 2017 – 2018

[vc_row][vc_column][vc_gallery type=”image_grid” images=”6224″ img_size=”large”][/vc_column][/vc_row]

Organigrama 2018-2019

[vc_row][vc_column][vc_gallery type=”image_grid” images=”6209″ img_size=”large”][/vc_column][/vc_row]

Strategia de dezvoltare a organizației

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A ORGANIZAȚIEI 

5.1. VIZIUNEA

            Pornind de la constatarea că omenirea se află într-o perioadă de radicală schimbare, considerăm că este momentul să adaptăm demersul instructiv-educativ astfel încât să oferim elevilor noștri o educație adecvată care să le permită un început bun în competiția numită viață, o adaptare rapidă și eficientă la o societate în continuă schimbare, astfel încât viitorul să nu-i ia prin surprindere.

MISIUNEA

            În concordanță cu viziunea noastră și cu principiul că progresul poate fi obținut doar prin performanță, dorim să oferim elevilor noștri egalități de formare și dezvoltare a personalității lor, pregătirea necesară pentru valorificarea întregului lor potențial astfel încât să obțină performanța necesară progresului personal. De aceea, prioritatea pentru școala noastră este asigurarea calității serviciilor educaționale, având în vedere atingerea standardelor de performanță europene. Ne dorim ca în parteneriat cu comunitatea locală să dezvoltăm un mediu favorabil învățării, bazat pe valori morale pozitive, în care fiecare elev să beneficieze de șansa dezvoltării sale ca persoană și personalitate.

5.2. STRATEGIA TINTE 2017-2021

            Țintele strategice pentru dezvoltarea instituțională a școlii noastre în următoarele patru ani reprezintă soluții propuse pentru soluționarea optimă a problemelor identificate în mod prioritar pe baza analizelor SWOT. Pentru clarificarea conceptuală și metodică, sunt prezentate în continuare elementele de bază ale problemelor considerate prioritare la această dată și strategiile strategice asociate. Formularea problemelor pornește de la sinteza contextului favorabil și evidențiază potențialul impact al punctelor slabe și al amenințărilor asupra ducerii la îndeplinire a misiunii asumate.

Problema identifica:

  1. Societate și sistem educațional în continuă schimbare.Motivarea și adaptarea personalului școlii.
  2. Absența, abandonul, motivația pentru studiu și cariera.
  3. Formalismul în metodele și tehnicile de predare – învățare și evaluare.
  4. Coerența și prioritățile relațiilor de parteneriat și a proiectelor de cooperare europeană.
  5. Diminuarea resurselor de finanțare, în contextul crizei mondiale.STRATEGIA STRATEGIEI

 

            La nivel strategic , caracterul problemelor care stau la baza formulării obiectivelor și complexitatea relațiilor dintre domeniile funcționale determină o abordare prin acțiuni complementare în cadrul celor patru strategii opționale de bază. Astfel, pentru diminuarea sau eliminarea problemelor menționate, au fost formulate următoarele obiective strategice:

Ț 1. Asigurarea calității proceselor de predare – învățare – evaluare în vederea dezvoltării unui cadru armonios al personalității elevilor, prin formarea și dezvoltarea competențelor acestora

Ț 2. Menținerea în școală a unui climat de siguranță fizică și psihică necesită desfășurarea optime a activităților școlare și extrașcolare

Ț 3. Atragerea de resurse financiare și dezvoltarea bazei tehnico-materiale

Ț 4. Asigurarea calității serviciilor educaționale și îmbunătățirea standardelor de performanță a resurselor umane în scopul eficientizării activităților și a adecvării la nevoile exprimate de beneficiari

Ț 5. Dezvoltarea dimensiunii europene a școlii prin derularea proiectelor și a unei parteneriate locale, naționale și europene

Istoric

Sapaturile arheologice atesta ca zona actuala a comunei Luciu a fost locuita înca din epoca bronzului (2000-1200 î.Hr., sfârsitul neoliticului, începutul epocii bronzului), primele asezari fiind identificate pe locul actualului sat Caragele. Obiectele de silex, ceramica si bronz descoperite în zona sunt atribuite culturii Gumelnita. De asemenea, în zona satului Caragele, istoricii au identificat o necropola ce ar apartine secolelor II – V d. Hr., iar în zona actualului sat Luciu au fost scoase la suprafata urme ale culturii Carpice. Obiectele de ceramica daco-romana descoperite în zona confirma, de altfel, teoria specialistilor.

Documentele de arhiva consemneaza, la începutul sec. XVIII, existenta unei însiruiri de târle (târlasi), de-a lungul soselei de astazi, mai precis pe traseul Caragele – Luciu – Largu. Târlasii erau pastori munteni care îsi organizau stânele în mici grupuri, relativ izolate, în apropierea drumului oilor (al transhumantei). Se pare  ca în jurul anului 1755, mosierul Cristache Chirculescu a grupat serbii din zona Târlesti lânga conacul sau, astfel luând fiinta satul. în 1860 mosia trece în proprietatea lui Alexandru Nicolescu, pentru ca, treizeci de ani mai târziu, în 1891, aceasta sa fie vânduta mosierului si cunoscutului om politic Alexandru Marghiloman.

In urma aplicarii reformei agrare din 1920, mosia lui Alexandru Marghiloman este impartita taranilor localnici.

Consemnata în hartile istorice ca asezare mai veche decât actuala resedinta a comunei, satul Caragele era cunoscut pana în timpul lui Voda Caragea, sub denumirea de Tuguiati. Acest din urma nume se tragea, se pare, de la caciulile negre cu tugui, pe care localnicii de aici le purtau pe cap. în timpul unui scurt popas facut de domnitorul fanariot Voda Caragea, acesta s-a hotarat ca de atunci satul sa poarte un nou nume: Caragele.

Vatra satului Luciu a inceput sa se contureze un secol mai tarziu, dupa 1755, o parte din vechii tarlasi preferand sa populeze malurile baltii actuale, Luciu, istoricii fiind de acord ca vechimea baltii este de aproximativ 250 ani. în opinia lor, malurile inalte cu stuf, sunt de fapt malurile raului Buzau, care ulterior si-ar fi schimbat cursul. Balta, pozitionala în nordul satului Luciu, si-a pastrat de-a lungul timpului un luciu curat, fara iarba, localnicii numind-o „luciul baltii” sau „lumina lacului”. Mai tarziu, oprnind de aici, locuitorii au dat propriului lor sat denumirea de Luciu.

De meleagurile comunei Luciu se leaga si cateva nume de marca. Este vorba despre finantistul si omul politic Musat Bivolaru, nascut la 26 septembrie 1876 în comuna Caragele, despre biologul Ion Anghel, nascut la data de 4 noiembrie 1934 în comuna Luciu si despre interpretul de muzica populara si compozitorul Stefan Lazarescu, nascut la data de 18 iunie 1913 în satul Caragele.

In perioada 1950 – 1968, comuna Luciu a fost cuprinsa în Raionul Pogoanele, cu sediul administrativ în actualul oras Pogoanele.

Din 1968, dupa aprobarea Legii nr. 2 privind organizarea administrativ-teritoriala a Romaniei (in vigoare si în prezent), s-a revenit la sistemul de organizare pe 2 paliere: judet si oras-comuna si, pana în anul 1989, Luciu a fost comuna componenta a judetului Buzau.

Video

[embedyt] https://www.youtube.com/embed?listType=playlist&list=PLC782BDBE8DB47793&layout=gallery[/embedyt]

Istoric

Sapaturile arheologice atesta ca zona actuala a comunei Luciu a fost locuita înca din epoca bronzului (2000-1200 î.Hr., sfârsitul neoliticului, începutul epocii bronzului), primele asezari fiind identificate pe locul actualului sat Caragele. Obiectele de silex, ceramica si bronz descoperite în zona sunt atribuite culturii Gumelnita. De asemenea, în zona satului Caragele, istoricii au identificat o necropola ce ar apartine secolelor II – V d. Hr., iar în zona actualului sat Luciu au fost scoase la suprafata urme ale culturii Carpice. Obiectele de ceramica daco-romana descoperite în zona confirma, de altfel, teoria specialistilor.

Documentele de arhiva consemneaza, la începutul sec. XVIII, existenta unei însiruiri de târle (târlasi), de-a lungul soselei de astazi, mai precis pe traseul Caragele – Luciu – Largu. Târlasii erau pastori munteni care îsi organizau stânele în mici grupuri, relativ izolate, în apropierea drumului oilor (al transhumantei). Se pare ca în jurul anului 1755, mosierul Cristache Chirculescu a grupat serbii din zona Târlesti lânga conacul sau, astfel luând fiinta satul. în 1860 mosia trece în proprietatea lui Alexandru Nicolescu, pentru ca, treizeci de ani mai târziu, în 1891, aceasta sa fie vânduta mosierului si cunoscutului om politic Alexandru Marghiloman.

In urma aplicarii reformei agrare din 1920, mosia lui Alexandru Marghiloman este impartita taranilor localnici.

Consemnata în hartile istorice ca asezare mai veche decât actuala resedinta a comunei, satul Caragele era cunoscut pana în timpul lui Voda Caragea, sub denumirea de Tuguiati. Acest din urma nume se tragea, se pare, de la caciulile negre cu tugui, pe care localnicii de aici le purtau pe cap. în timpul unui scurt popas facut de domnitorul fanariot Voda Caragea, acesta s-a hotarat ca de atunci satul sa poarte un nou nume: Caragele.

Vatra satului Luciu a inceput sa se contureze un secol mai tarziu, dupa 1755, o parte din vechii tarlasi preferand sa populeze malurile baltii actuale, Luciu, istoricii fiind de acord ca vechimea baltii este de aproximativ 250 ani. în opinia lor, malurile inalte cu stuf, sunt de fapt malurile raului Buzau, care ulterior si-ar fi schimbat cursul. Balta, pozitionala în nordul satului Luciu, si-a pastrat de-a lungul timpului un luciu curat, fara iarba, localnicii numind-o „luciul baltii” sau „lumina lacului”. Mai tarziu, oprnind de aici, locuitorii au dat propriului lor sat denumirea de Luciu.

De meleagurile comunei Luciu se leaga si cateva nume de marca. Este vorba despre finantistul si omul politic Musat Bivolaru, nascut la 26 septembrie 1876 în comuna Caragele, despre biologul Ion Anghel, nascut la data de 4 noiembrie 1934 în comuna Luciu si despre interpretul de muzica populara si compozitorul Stefan Lazarescu, nascut la data de 18 iunie 1913 în satul Caragele.

In perioada 1950 – 1968, comuna Luciu a fost cuprinsa în Raionul Pogoanele, cu sediul administrativ în actualul oras Pogoanele.

Din 1968, dupa aprobarea Legii nr. 2 privind organizarea administrativ-teritoriala a Romaniei (in vigoare si în prezent), s-a revenit la sistemul de organizare pe 2 paliere: judet si oras-comuna si, pana în anul 1989, Luciu a fost comuna componenta a judetului Buzau.